Varful Buila pare ceva mai accesibil din Saua Stevioara, cu o panta un pic mai lina si fara prea multe stanci. In partea de sud a Varfului Buila se vad niste incretiri ale muntelui, asemeni unui curs de rau. Ceva mai la vest de acestea se gasesc izvoarele din care isi adapa ciobanii oile, de altfel, singura sursa apa de pe munte vara si toamna. Ajuns sus, pupilele se dilata si contracta incercand sa gaseasca reperele geografice dupa care te ghidezi in spatiu, mintea si imaginatia conlucreaza incercand sa surprinda cele mai frumoase cadre, iar inima prin bataile ei ritmice face tandem cu respiratia greoaie si ameteala. Te intrebi daca ai ajuns acolo sus sau este doar vis.
Trebuie sa spun ca de multe ori, plecand pentru prima data pe un traseu necunoscut tie, tinzi sa-ti imaginezi cum ar fi acolo sus. In functie de efortul depus si de alti factori poti sa ai fie uimire de bucurie fata de peisajele frumoase care sunt cu totul altele fata de cele imaginate, fie dezamagire, asteptandu-te sa gasesti cadre naturale bogate in detalii si sa dai de “tablouri” complet plate, fara nimic care sa aduca acea scanteie de fericire si desfatare.
Coborarea de pe Varful Buila este destul de usoara, parca un avant luat inainte de urcarea pe Varful Vanturarita, unde Saua Stevioara este rampa de lansare pe urcusul presarat de pante mai dure si mai plina de bolovani si pietris. Iarba iti da senzatia ca se smulge sub greutatea pasilor tai, organismul incepe iar sa duduie ca o locomotiva, doar euforia ca o sa ajungi iar la inaltime iti alunga starile de negativism si oboseala.
Pe urcare oprim langa Varful Vioreanu (1866 de metri), pentru a ne trage un pic sufletul, dar si pentru a fotografia florile aparute in cale si noile cadraturi de peisaje. Partea vizuala este completata de mirosul inconfundabil de cimbru salbatic, miros care te ameteste si iti ramane adanc intiparit in memorie.
Spre nord, la poalele muntelui se zareste Valea Frumoasa, in mijlocul careia troneaza o bucata de calcar alb, desprinsa din munte. De sus se vede alunecarea pietrei, in decursul timpului, pe terenul poianei. Nu pot sa-mi imaginez cat de frumos s-ar vedea de jos, muntele.
Cota 1885 de metri. Cota finala. Izbavirea. Locul unde toate lucrurile capata dimensiune, adancime, forma. Orizontul devine nemarginit, iar conditia umana devine umila in fata maretiei naturii. Linistea se lasa inclusiv in sufletele noastre. Doar sunetul aparatelor foto si respiratia mai au loc, o buna bucata de timp. Apoi incepem glumele, pentru a ne elibera de oboseala, pentru a ne motiva miscarile ulterioare. Si aici, ca si pe Buila, cautam repere ale locurilor de unde am venit si ale celor pe care le vom strabate in viitor. Se vad mai departe sau mai aproape urmatoarele: orasele Rm.Valcea si Horezu, releul de la Ranca, vaile raurilor mentionate anterior, muntii Coziei, Lotrului si Capatanii, platforma industriala Rm.Valcea-Govora, precum si panglica raului OLT.
Incretiri (rifturi) in partea de sud a Varfului Buila (mai jos de ele pornesc izvoare de apa), iar in fundal se vad Comunele Barbatesti, Costesti, Tomsani si Orasul Horezu:
Varful Vanturarita vazut de pe Varful Buila (in poza a doua si a patra cota de marcaj a Builei):
Varful Buila:
Muntii Parang, Statiunea Ranca si padurea de la poalele Builei (cum privesti spre nord):
Muntii Cozia in fundal, iar in plan apropiat platoul Vanturaritei (vedere din coborarea de pe Varful Buila):
Varful Buila vazut in urcare spre Varful Vanturarita:
Varful Vioreanu:
Aici Varful Vioreanu in dreapta si Varful Buila in centru, iar in fotografia a doua Varful Vioreanu vazut in urcare spre Varful Vanturarita:
Platoul Vanturaritei:
Valea Frumoasa (se afla la nord, la poalele Varfului Vanturarita):
Varful Vanturarita:
Varful Vanturarita II:
Coborare prin Platoul Vanturaritei:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu