Ploaia, ca si fenomen natural, este cand blamata, cand invocata, cand generatoare de melancolie, cand mijloc de purificare a aerului pe care-l respiram, dar uneori este artificiu sau efect natural al expunerii prin fotografie a frumusetii naturii. Complicata descriere, dar natura merita metafore si epitete, deoarece leaganul vietii umane trebuie sa aiba toata consideratia.
Florile, ca si element al naturii, constituie subiectul unor cadre fotografice, luate in grup (in lan, in glastra, in buchet), cat si individual (in intregime sau pe segmente, in detaliu sau in diferite stadii ale dezvoltarii).
Combinatia ploaie si flori poate aparea oarecum nefireasca. Pentru unii este un gest nebunesc sa efectuezi o sedinta foto in plina desfasurare a ploii, dar asteptarea unui efect natural care sa sublinieze frumusetea florilor si capabil sa sugereze delicat inocenta momentului, merita un sacrificiu mic. Sa stai aplecat si concentrat asupra florilor incercand sa surprinzi cel mai bun unghi si cea mai buna lumina, sa simti apa trecand prin tesatura hainelor sau a pantofilor, sa iti tremure genunchii de la pozitia incomoda sau de la incordarea muschilor, totul, dar absolut totul din aceasta descriere, are un rezultat pozitiv.
Picaturile de apa strecurate pe petale sau frunze, margaritare lucind de viata, nu pot decat sa creeze decat iluzia unei lumi de povesti. Bobitele stralucitoare au un farmec aparte si in compozitia fotografiei, astfel ele trebuie sa fie subiectul central, fara a neglija totusi suportul lor, floarea sau florile care le gazduiesc intr-o uniune metaforica, feerica si tamaduitoare a sufletului melancolic.
