Ascensiunea finala, se face intr-un ritm cat mai greu de sustinut. Simti ca vrei sa ajungi cat mai repede la urmatorul punct de odihna, dar corpul nu te mai asculta, aerul nu mai intra, bagajul este din ce in ce mai greu (in mod firesc as spune, atat timp cat cari dupa tine un DSLR, un binoclu si ceva mai multa apa avand in vedere o experienta anterioara).
In Saua Stevioara (mai bine zis la 100 de metri mai sus de ea, intrucat poteca urma directia Varfului Vanturarita), te lasi cuprins de emotia intrezaririi celor doua varfuri, ca si cand ai avea puncte terminus culmea rabdarii si culmea culmilor. Bei apa din abundenta, adaugi o dusca de cafea (sic!), mananci ceva cu gura uscata (efortul si caldura, iti usuca gura instant, cel putin asta este impresia mea) si te motivezi pentru a strabate saua marginita de cele doua varfuri, asemenea unui individ care se da cu skate-board-ul sau rolele.
Coborarea in Saua Stevioara este treaba usoara, in nord deschizandu-se cealalta priveliste a muntelui, unde se remarca prin binoclu releu de la Ranca si Masivul Parang. Se vede chiar si Soseaua Strategica, atunci cand este senin.
In momentul in care vezi indicatorul te intrebi daca sa-l crezi sau nu in ceea ce priveste timpul alocat diverselor trasee care se pot face de aici. Pentru coborare pana la Pahomie este alocat un timp de 3:30-4:00 ore, ori conform ceasurilor noastre, ascensiunea noastra a durat vreo 3:00 ore!
Prima tinta, Varful Buila:
Ce se vede in partea nordica, la 100 de metri mai sus de Saua Stevioara:
A doua tinta, Varful Vanturarita, iar putin mai jos Varful Vioreanu (dupa hartile noi):
Altitudinea la care am luat o mica pauza, inainte de atingerea celor 2 tinte:
Varful Buila, vazut in coborare spre Saua Stevioara:
Indicatorul din Saua Stevioara:
Varful Vanturarita vazut din Saua Stevioara:
Ascensiunea catre Varful Buila:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu