Sus pe Cozia te astepti sa ai parte de liniste, eventual sa auzi suierul vantului printre brazi, asa cum se aude pe urcare. Insa marea surpriza vine dupa ce ocolesti releul si ajungi la cabana. In fata iti apare un spectacol nefiresc pentru un colt de rai in natura: gratare, muzica si forfota unor oameni al caror scop nu este decat fala ca au fost pe Cozia cu masina, s-au distrat cu prietenii pe acorduri sonore care i-au eclipsat pe ceilalti turisti (dotati de asemenea cu mijloace audio) si au batut la propriu (ca si densitate!) oricare fum si aroma de mici aparuta in varf de munte.
Varful si cabana Cozia apar dupa releu:
Releul vazut dinspre nord-vest:
Coborarea spre muchia Turneanu:
Ce am lasat in urma:
Pietrele Vulturilor:
Muchia Turneanu si padurea nebuna:
Coltii Foarfecii vazuti dinspre nord-vest (Muchia Turneanu):
Frumuseti de la firul ierbii sau ascunse in petice de zapada:
La final nu pot spune decat ca imi doresc sa refac acest traseu, poate chiar sa stau o seara la cabana Cozia. Regret faptul ca, din cauza coborarii abrupte, a oboselii si a timpului care a trecut prea repede, nu am facut fotografii de la refugiul Turneanu in jos. Iar ceea ce recomandam in prima parte a acestei excursii http://yde13.blogspot.ro/2012/09/cozia-partea-i-urcusul-pana-la.html trebuie sa fie invatatura de minte (lipsa apei afecteaza orice planificare).
Ca un ultim amanunt, la data publicarii acestei postarii, in padurea ce porneste de la Manastirea Stanisoara inspre releul Cozia, un incendiu a distrus 20 de hectare de padure. Cauza acestuia ramane un mister, intrucat se spune ca turistii care se aflau in zona, ar fi filmat anumite persoane ce incercau sa curete de iarba uscata, pasunea de la Stanisoara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu