Sarbatoarea Pastilor, precedata de Saptamana Patimilor, adduce in casele oricarui crestin linistea si penitenta. Dar mai mult de atat, speranta si credinta ca pacatele vor fi iertate, vremurile vor fi mai bune, relatiile inter-umane vor fi mai trainice.
Dar Sarbatoarea Pastilor ofera si alte beneficii. In functie de data la care are loc aceasta sarbatoare, natura intregeste starea de binedispozitie, de optimism. Verdele vegetatiei, aerul curat, sunetul pasarilor si in general natura dezmortita dupa iarna, stimuleaza in mod pozitiv animatia oamenilor.
In acest an, ca si in anii precedenti, mi-am propus ca in Noaptea de Inviere, sa surprind clipele de asteptare ale credinciosilor, sa surprind emotiile si trairile (atatea cat mai sunt intr-o societate de consum si mult mai libertina). Pentru aceasta sedinta foto, locatia era stabilita, dar altele erau problemele de rezolvat.
Prima problema care trebuia rezolvata era aceea de a obtine acordul sau binevointa preotului parohiei de a fotografia. Rezolvarea a fost simpla si pe aceasta cale imi exprim recunostinta pentru amabilitatea preotului, un om deschis si entuziast, un om care da exemplu de gandire nu numai prin pildele cartilor bisericesti, ci si prin conduita sociala, mod de vorbire si gandire adaptat timpurilor in care traim. Pentru a evita orice suspiciune a unor minti inguste si a evita orice necaz care s-ar ivi prin enuntarea locatiei si a numelui preotului, acestea din urma nu vor fi relevate.
A doua problema era aceea a locului de unde pot surprinde desfasurarea slujbei. Vremea neprielnica, precum si dorinta mea de a surprinde masa de oameni, mi-a stimulat un gand de copil, care vrea mai mult. Stiind ca biserica avea un balcon, m-am interesat cat de accesibil este si care este afluenta de public in el. Pe parcursul slujbei, am constatat ca numai eu si clopotarul aveam treaba acolo.
A treia problema era una mai sensibila. Fotografierea unor persoane in spatiu public trebuia sa fie impersonala, fara a aduce atingere imaginii acelor persoane, fara a identifica acele personae. Astfel, ajutat fiind (ce nostim este sa spui ca un aspect negative te ajuta) de iluminarea slaba in biserica, specifica acestei sarbatori, am reusit sa dau fotografiilor un motion blur (o miscare incetosata) prin timpul de expunere ceva mai mare. Uneori, creativitatea se incropeste pe loc, in functie de capacitatile fiecaruia.
A patra problema a aparut la fata locului. In momentul in care am incercat sa fixez trepiedul, una dintre combinatiile de insurubari de fixare s-a rupt. Am luat de bun momentul acela, deoarece a venit ca o completare la rezolvarea celei de a treia problem. Am fotografiat din mana si cred ca am functionat destul de bine ca stabilizator.
A cincea problema a venit la prelucrarea fotografiilor. Am inceput prelucrarea obisnuita, cand, jucandu-ma la butoanele softului, am constatat ca ar merge si alte abordari , astfel incat alb-negru si efectul de retro au inceput sa-mi stimuleze capacitatea vizual-creativa. Mi-am pus permanent intrebari cum as putea sa impac prelucrarile intre ele, ca mod de expunere in aceasta postare si sper sa fiu cat de cat inteles asupra aranjarii galeriei fotografice.
felicitari!!! superb prinsa lumina
RăspundețiȘtergere